Ronaldinho

Ronaldo de Assis Moreira (născut la 21 martie 1980 în Porto Alegre), cunoscut ca Ronaldinho sau Ronaldinho Gaúcho,[1] este un jucător de fotbal brazilian care joacă pentru echipa din ţara sa natală Flamengo şi pentru echipa naţională a Braziliei.

Ronaldinho în portugheză înseamnă „Ronaldo cel mic” este cunoscut în Brazilia dupa porecla „Gaúcho” pentru a-l deosebi de Ronaldo, care deja era denumit „Ronaldinho” în Brazilia. Ronaldo şi-a păstrat primul nume după mutarea în Europa, permţându-i astfel lui Ronaldinho să renunţe la „Gaúcho” şi să rămână simplu Ronaldinho.

A mai jucat la Paris Saint-Germain, FC Barcelona cu care a câştigat primul trofeu UEFA Champions League în 2006 şi la AC Milan. A devenit cetăţean spaniol în ianuarie 2007.
Cuprins
[ascunde]

1 Biografie şi viaţa personală
2 Cariera de club
2.1 FC Barcelona
2.2 Milan
3 Cariera internaţională
4 Statistica carierei
4.1 Cariera la club
5 Cariera internaţională
6 Premii
7 Legături externe
8 Note şi referinţe

[modificare] Biografie şi viaţa personală

Ronaldinho s-a nǎscut în Porto Alegre, capitala statului Brazilian Rio Grande do Sul. Mama lui, Dona Miguelina, este o fostă vânzătoare care s-a pregătit să devină asistentă medicală. Tatăl lui, João, a fost un lucrător naval dar si fotbalist la o echipă locală Esporte Clube Cruzeiro ( a nu se confunda cu Cruzeiro EC).[2]A suferit un atac de cord fatal în piscina familiei atunci când Ronaldinho avea opt ani. După ce fratele său mai mare Roberto a semnat un contract cu Grêmio, familia s-a mutat într-un cartier mai bogat al Porto Alegre, care a fost un cadou de la club pentru a-l convinge pe fratele său să rămână. Cariera lui Roberto a încetat foarte repede din cauza unei accidentări.

Calităţile lui Ronaldinho au înflorit de la o vârstă fragedă el fiind poreclit Ronaldinho deoarece adesea el era cel mai mic şi cel mai tânăr jucător în meciurile de tineret ale clubului.[3] El a dezvoltat un interes pentru futsal şi fotbal pe plajǎ care mai târziu s-a extins la fotbalul organizat. Prima oară când a intrat intrat în contact cu presa a fost la vârsta de treisprezece ani când a marchat 23 de goluri într-o victorie 23-0 împotriva unei echipe locale. [4]Ronaldinho a fost descoperit ca fiind o stea în ascensiune la Campionatul Mondial de Tineret U-17 desfăşurat în Egipt când a marcat două goluri din penalty.[5][6]

Astăzi, fratele lui, Roberto îi este manager, sora lui, Deisi fiind cea care se ocupă de relaţia cu presa.[7][8] Ronaldinho a devenit tată pe 25 Februarie 2005 când o dansatoare Braziliancă Janaína Mendes a dat naştere fiului lor, care a fost numit João după tatăl său.[9]
[modificare] Cariera de club

Cariera lui Ronaldinho a început cu echipa de tineret a lui Grêmio, sub conducerea lui Liam Higgins. Şi-a făcut debutul ca profesionist în timpul Copa Libertadores în anul 1998.[10] În 2001, Arsenal şi-a exprimat interesul pentru el, dar totul a căzut atunci când nu a putut obţine un permis de muncă în Marea Britanie.[11]El a luat în considerare să joace ca împrumutat în Prima Liga Scoţiană la clubul St. Mirren, dar nici asta nu s-a mai întâmplat deoarece el a fost implicat într-un scandal fals al paşapoartelor în Brazilia.[12]În 2001, Ronaldinho a semnat un contract pe cinci ani cu gruparea francezǎ Paris Saint-Germain.

În timpul sezonului 2000-2001, Luis Fernández, managerul echipei Paris Saint-Germain s-a plâns că Ronaldinho era mai mult preocupat de viaţa nocturnă pariziană decât de fotbal, iar vacanţele sale în Brazilia se prelungeau întotdeuna peste program.[10] În 2003, la mai puţin de doi ani după ce s-a transferat la PSG, el a spus foarte clar că vrea să plece deoarece echipa nu se calificase în nici o competiţie europeană.
[modificare] FC Barcelona

În primă instanţă, preşedintele Barcelonei Juan Laporta a promis că îl va aduce la club pe David Beckham, dar în urma transferului său la Real Madrid, Barcelona a intrat în cursă pentru transferul lui Ronaldinho alături de Manchester United câştigând semnătura lui. Şi-a făcut debutul pentru club într-un meci amical împotriva lui AC Milan în Washington DC pe RFK Stadium, înscriind un gol în victoria cu 2-0. După ce a suferit o accidentare în a doua parte a campionatului, el s-a reîntors în a doua parte ajutând-o pe Barcelona să termine a doua în campionat.

Ronaldinho a câştigat primul titlu în campionatul spaniol în sezonul 2005-2006, şi a fost numit Jucătorul anului pe 20 decembrie 2004. În 2005, Ronaldinho a primit a doua oară trofeul FIFA World Player of the Year, învingându-l pe Frank Lampard jucătorul lui Chelsea, dar şi pe colegul său de la Barcelona Samuel Eto'o. Pe 8 martie 2005, Barcelona a fost eliminată din UEFA Champions League de Chelsea în prima rundă eliminatorie, Ronaldinho a înscriind două goluri în meciul pierdut cu 4-2.[13]

Cu contractul său care expira în 2008, i-a fost făcută o ofertă de prelungire până în 2014 [14], dar a refuzat-o. În Septembrie 2005, şi-a prelungit contractul pe doi ani cu o clauză de reziliere de 85 de milioane de lire.[15]
Ronaldinho cu Frank Rijkaard la Centrul Spaţial Johnson,NASA.

La finalul sezonului 2004-2005, a început să acumuleze o mulţime de trofee personale. A câştigat trofeul inagural Jucătorul anului în sezonul 2005, pe lângă faptul că a fost inclus în echipa anului şi că a fost numit jucătorul european al anului. În acelaşi an a adăugat la colecţia sa trofeul Jucătorul anului cu 956 de puncte, cu mai mult de triplu (306) faţă de următorul clasat Frank Lampard. Pe 19 noiembrie a înscris de două ori în meciul câştigat de Barcelona în El Clásico cu Real Madrid. După ce a închis meciul cu al doilea gol el a primit aplauze de la fanii lui Real Madrid.

Ronaldinho a fost ales pentru al treilea an la rând in echipa UEFA a anului în ianuarie 2006, el contribuind cu un gol la eliminarea echipei portugheze Benfica din sferturile de finala ale UEFA Champion League, în victoria cu 2-0 de acasă. După ce au trecut de Milan în semifinale ei au ajuns să joace finala UEFA Champions League câştigând-o pe 17 mai 2006 învingând echipa engleză Arsenal cu 2-1. Două săptămâni mai devreme Barcelona a câştigat al doilea titlu consecutiv în La liga cu o victorie 1-0 în faţa Celta Vigo, oferindu-i lui Ronaldinho prima dublă din carieră. A terminat sezonul cu 26 de goluri înscrise în toate competiṭiile fiind numit jucătorul Champions League al anului.

Pe 25 noiembrie 2006, Ronaldinho a înscris al 15-lea gol al carierei în campionat împotriva echipei Villarreal, mai târziu înscriind un gol din foarfecă. El a spus presei că golul înscris mai târziu a fost un gol pe care visa să îl înscrie încă din copilărie.[16] El a înscris o dată şi a dat alte două pase de gol în victoria cu 4-0 în faţa echipei mexicane Club América, pe 14 decembrie, dar Barcelona a fost învinsă în finală cu 1-0 de gruparea braziliană Internacional.[17]Ronaldinho a primit trofeul Balonul de bronz al competiţiei.

În următoarea zi Ronaldinho a terminat al treilea în cursa pentru jucătorul anului 2006 FIFA după Fabio Cannavaro şi Zinédine Zidane.[18] Ronaldinho a fost inclus în echipa UEFA a anului pentru a treia oară la rând în ianuarie 2007, primind cele mai multe voturi peste 290.000.[19]A fost forţat sǎ lipsească de la un meci de caritate pe 13 Martie din cauza unei accidentări care a suferit-o în timpul meciului cu Real Madrid încheiat la egalitate 3-3.[20][21]
Ronaldinho jucând pentru Milan

A jucat al 200 lea meci al carierei pentru Barcelona într-un meci din campionat împotriva Osasunei pe 3 Februarie 2008. Oricum, în sezonul 07-08 pe total a fost stricată de accidentări, şi o ruptură de muşchi care i-a încheiat sezonul prematur.[22] On 19 May, Laporta stated that Ronaldinho needed a "new challenge," claiming that he needed a new club if he were to revive his career.[23] Propietarul echipei Manchester City Thaksin Shinawatra a confirmat pe 6 iunie că este interesat să îl cumpere.[24]

Ronaldihno şi colegul său de la Barcelona Lionel Messi au strâns fiecare câte o echipă cu care au jucat un meci demonstrativ antirasism în Venezuela pe 28 iunie, care s-a încheiat egal 7-7. Ronaldinho a încheiat meciul cu o două goluri marchate si două pase de gol în ceea ce avea să fie ultimul meci în tricoul Barcelonei.[25]
[modificare] Milan

Ronaldinho a refuzat o ofertă de 25,5 de milioane de lire de la Manchester City[26]pentru a se alătura grupării italiene AC Milan semnând un contract pe 3 ani după ce a fost cumpărat cu 21 milioane de euro de la Barcelona.[27]Cu numărul 10 ocupat deja de colegul Clarence Seedorf, a ales 80 ca număr pe tricou pentru ca 1980 era anul în care s-a născut. Ronaldinho a înscris primul gol pentru Milan în derbiul Milanului întro victorie 1-0 împotriva echipei Internazionale pe 28 Septembrie 2008, apoi a înscris prima dublă din campionat împotriva Sampdoriei pe 19 octombrie 2008. Apoi a înscris golul victoriei în minutul 93 în meciul cu Braga în Cupa UEFA într-un meci din grupă pe 6 noiembrie.

A terminat primul sezon la Milan cu 10 goluri marcate în 32 de meciuri jucate în toate competiţiile. După un început bun de sezon, Ronaldinho se lupta cu forma fizică precară, el fiind de multe ori introdus în teren pe finalul meciurilor pentru a încheia un sezon dezamăgitor pentru prima Milan.

Al doilea sezon nu a început chiar aşa bine, deşi a fost titular în aproape toate meciurile înainte de a se găsi din nou pe banca de rezerve. După o vreme Ronaldinho şi-a redescoperit forma şi a fost fără îndoială cel mai bun jucător al celor de la Milan în acest sezon. Şi-a schimbat postul în teren din mijlocaş ofensiv devenind mijlocaş de bandă stânga, o poziţie mult mai familiară lui.

Pe 10 ianuarie 2010, Ronaldinho a marcat două goluri într-un meci cu Juventus, asigurând o victorie cu 3-0 pentru Rossoneri. În următorul meci împotriva celor de la Siena pe 17 ianuarie 2010, Ronaldinho a marcat primul hat-trick pentru Milan.[28]

Pe 16 februarie, Ronaldinho a jucat primul meci împotriva celor de la Manchester United într-un meci de Liga Campionilor. El a marcat la începutul meciului pentru Milan. Milan a pierdut meciul cu 3-2, cu un gol de la Paul Scholes şi două goluri de la Wayne Rooney.
[modificare] Cariera internaţională
Ronaldinho executând un corner în timpul Campionatul Mondial de Fotbal din 2006

Ronaldinho este unul dintre puţinii jucători brazilieni care au trecut pe la toate nivelele de vârstă la naţională. A făcut parte din prima echipă a Braziliei care a câştigat Campionatul Mondial de Tineret U-17 din 1997 în care primul gol marcat a fost din penalty împotriva Austriei în primul meci din grupă, pe care Brazilia l-a câştigat cu 7-0. Ronaldinho a terminat cu două goluri înscrise şi a primit Balonul de bronz, Brazilia marchând 21 de goluri şi au primit numai două.
Ronaldinho cu Preşedintele Braziliei Lula

Pentru cariera internaţională anul 1999 a fost unul plin de evenimente pentru Ronaldinho. A luat parte la Campionatul Mondial de Tineret 1999, înscriind primul gol în ultimul meci al Braziliei din grupe. În 16-zecimi două goluri în prima reprizâ în victoria 4-0 împotriva Croaţia, şi a terminat cu trei goluri după ce Brazilia a fost eliminată de Uruguay în sferturile de finală. Pe 26 iunie, cu trei zile înainte de a începe Copa America el a fost convocat pentru prima oară la echipa mare a Braziliei într-o victorie cu 3-0 in faţa Letoniei şi a înscris un gol în timpul campaniei victorioase a Braziliei la Copa America. După o săptămână de la Copa America el a fost chemat la Cupa Confederaţiilor 1999 unde a marcat în fiecare meci în afară de finală, incluzând un hat-trick împotriva Arabiei Saudite. Ronaldinho nu a înscris în finala, pe care Brazilia a pierdut-o cu 4-3 în faţa Mexicului. A câştigat Balonul de Aur al competiţiei fiind considerat cel mai bun jucător la fel ca şi Gheata de Aur pentru cel mai bun marcator. În 2000, Ronaldinho a participat la Olimpiada de vara de la Sydney cu Braziliei U-23. Oricum Brazilia a fost eliminată în sferturi de Camerun, care mai târziu a câştigat medalia de aur. Ronaldinho a jucat de patru ori şi a înscris un gol în înfrângerea cu Camerun.

Ronaldinho a participat la prima Cupă Mondială în 2002, alături de Ronaldo şi Rivaldo formând o ofensivă de temut, ei făcând parte şi din echipa câştigătoare a Copa America în 1999. A jucat în cinci meciuri şi a marcat două goluri. Primul gol a fost marcat în meciul din faza grupelor împotriva Chinei, pe care Brazilia l-a câştigat cu 4-0. Al doilea gol a fost unul decisiv marcat în sferturi împotriva Angliei. În minutul 50 Ronaldinho a executat o lovitură liberă de la 35 de metri învingându-l pe portarul Angliei David Seaman şi aducând-o pe Brazilia în avantaj 2-1. Oricum, şapte minute mai târziu, el a fost eliminat pentru un fault comis la adresa fundaşului englez Danny Mills. A fost suspendat pentru semifinală, dar s-a reîntors în finala pe care Brazilia a câştigat-o cu 2-0 în faţa Germaniei. Astfel Brazilia a câştigat a cincea Cupă Mondială.
Ronaldinho împotriva lui Margairaz

Următorul turneu internaţional a lui Ronaldinho a fost Cupa Confederaţiilor din 2003. Oricum, Ronaldinho nu a reuşit să înscrie nici un gol deoarece Brazilia a jucat slab şi a fost eliminată încă din faza grupelor. În anul următor, el nu a mai fost chemat la naţională la Copa America în 2004 antrenorul Carlos Alberto Parreira lasând acasă vedetele şi formând o echipă în mare parte din rezerve.[29]

A condus Brazilia spre a doua Cupă a Confederaţiilor în 2005 şi a fost numit Omul Meciului în victoria 4-1 împotriva rivalei eterne Argentina în finala de pe 29 iunie. Ronaldinho a înscris trei goluri în acest turneu la egalitate cu Cuauhtémoc Blanco în topul golgheterilor de la Cupa Confederaţiilor cu nouă goluri.
Ronaldinho la Jocurile Olimpice de Vară 2008.

Ronaldinho a început toate cele cinci meciuri ale Braziliei la Campionatul Mondial de Fotbal 2006 ca parte a mult mediatizatului „careu de aşi” alături de Adriano, Ronaldo şi Kaká. Oricum, Brazilia a terminat cu cinci goluri marcate din partea celor patru, dezamăgind per total. Pentru Ronaldinho acesta a fost cel mai slab turneu internaţional din cariera sa acesta oferind numai o pasă de gol lui Gilberto întro victorie cu 4-1 în faţa Japoniei într-un meci din grupă. Acest lucru nu a contat deoarece Brazilia a fost eliminată de Franţa în sferturi fiind învinsă cu 1-0, Brazilia în acel meci şutând o singură dată pe poartă.[30] La întoarcerea acasă echipa a fost aspru criticată de către fani şi presă. Pe 3 iulie, la două zile după eliminarea Braziliei a fost distrusă statuia lui Ronaldinho din oraşul Chapecó.[31]Statuia a fost ridicată în 2004 pentru a cinsti primul trofeu de Jucător al Anului. În aceiaşi zi, Ronaldinho s-a întors acasă alături de Adriano unde au ţunut o petrecere la el acasă, care a fost continuată până în zori la un club de noapte. Acest lucru a tensionat şi mai mult relaţiile cu fanii care credeau că au fost trădaţi prin lipsa de efort a echipei.[32]

Pe 24 martie 2007, a marcat de două ori în victoria cu 4-0 împotriva echipei naţionale de fotbal a Chile, astfel marchând primul gol de la Cupa Confederaţiilor din 2005 încheind perioada fără gol.[33]Nu a fost chemat la Copa America 2007 după ce a rugat să fie învoit de la naţională din cauza oboselii.[34] Pe 18 octombrie, el a fost ţinut pe banca de rezerve după ce s-a întors cu întârziere în Spania după victoria Brazilie cu 5-0 într-un amical cu Ecuadorul. El cu mai mulţi jucători brazilieni au petrecut până dimineaţa într-un club din Rio de Janeiro. Ronaldinho a plecat a doua zi de dimineaţă în portbagajul unei maşini pentru a evita presa.[35]

Pe 7 iulie 2008, Ronaldinho a fost unul dintre jucătorii care au fost special chemaţi să joace la Olimpiada de vară 2008 de la Beijing.[36] Barcelona iniţial nu l-a lăsat să meargă din cauza meciurilor care urmau în Champions League, dar în urma transferului la AC Milan acestuia i-a fost permis să participe la Olimpiadă.[37]Ronaldinho a înscris doar două goluri în meciul câştigat cu 5-0 în faţa Noii Zeelande înainte ca Brazilia să fie eliminată din semifinale de Argentina. Brazilia a terminat turneul câştigând medalia de bronz învingând Belgia cu 3-0 în meciul pentru locul 3.

În ciuda faptului că a revenit la o formă bună şi a fost trecut pe lista provizorie de 30 de jucători, care a fost trimisă la FIFA pe 11 mai 2010,[38] el nu a fost trecut de antrenorul Dunga în lista finală de 23 de jucători pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010 din Africa de Sud[39], deşi el îşi dorea acest lucru.[40] Criticii au susţinut că excluderea de jucători, cum ar fi: Ronaldinho, Alexandre Pato, Adriano şi Ronaldo arată o îndepărtare de stilul de joc brazilian de atac clasic „Joga Bonito”.[41]